Iată câteva mărturii ale clienţilor noştri:
Eric - 22 de ani, student la facultatea din Lyon:
"Acum mă număr printre primii 30% studenţi ai facultăţii mele!"
În primii ani de facultate, simţeam întotdeauna un fel de groază în timpul sesiunii. Câteodată, în timpul examenului, parcă mi se întuneca mintea. Stresul era aşa de mare, încât nu îmi aminteam lucrurile pe care chiar le învăţasem înainte. După un astfel de examen, la care m-am blocat, un prieten m-a văzut mai abătut şi m-a întrebat dacă sunt OK. I-am zis că nu. I-am povestit de păţania mea şi el mi-a zis că păţea la fel într-o vreme, examen după examen. Apoi a descoperit PhysioBrain. Cică nu numai că îmbunătăţeşte memoria, dar şi eliberează creierul de stres. La început am fost sceptic, am crezut întotdeaună că emoţiile mele sunt de ordin psihologic şi nu biologic. Apoi m-am documentat. Arborele de Gingko, mi-au spus prietenii, îţi creşte capacităţile cognitive şi îţi stopează pierderile de memorie. Aşa că am decis să testez. În următoarea sesiune, după un tratament de numai o lună, vălul acela orbil, blocajele acelea, dispăruseră. Mă puteam concentra şi îmi aminteam toate lucrurile pe care le învăţasem. De atunci urmez un tratament cu PhysioBrain în fiecare sesiune. Nu pot să spun ca sunt un student excelent, nici nu pot să spun că pastilele astea te scutesc de învăţat. Dar cu ele, înveţi mai repede şi mai bine, şi ce ai învăţat rămâne în memorie. Acum mă număr printre primii 30% studenţi ai facultăţii mele! Cu atât mai bine, cu cât nu-s nici cel mai harnic, nici cel mai deştept, şi nu-mi dădea nimeni şanse să mă descurc aşa bine într-o facultate de elită!
Sandra - 29 de ani:
"A fost ca o revelaţie: am nevoie de Ginkgo!"
Imediat după ce am terminat facultatea, am început să lucrez. Am început în domeniul consultanţei pentru infrastructură ecologică. După numai 2 ani, şefa mea s-a pensionat aşă că am promovat pe postul ei. Am început să câştig destul de bine şi, în plus, să-mi împart timpul după placul meu. Câştigând suficient de mulţi bani, putând să planific orarul departamentului meu după nevoile mele, am rămas cu suficient timp să pot să-mi îndeplinesc visul. M-am gândit că vreau să fac în sfârşit ceea ce îmi place, să-mi îndeplinesc visul din copilărie, dar şi pe al părinţilor mei... la mine în familie nu are nimeni titlul de doctor ba mai mult, mulţi nici nu au facultate. Visul meu, de când sunt mică, a fost să fac cercetare în biologie. Aşa că am decis că e momentul prielnic să încep. Domeniul cercetării în biologie reprezintă un vârf. Dar ca să ajungi la el, tot trebuie să treci prin multă teorie. Să înveţi, câteodată pe de rost, pasaje întregi din cărţile de specialitate. După atâta timp departe de băncile facultăţii, învăţatul ăsta a reprezentat o provocare. Pur şi simplu nu "intra" materia la fel de bine. Ba mai mult, îmi era greu să ţin minte tot ce trebuia să învăţ. Exista şi un fel de stres, pentru că ştiam că am numai 4 ore pe zi să învăţ, departe de birou. Parcă nu eram stăpână pe mintea mea, nu cum eram cu 5 ani în urmă, nu mai eram aşa cum îmi doream să fiu. Mi-am amintit că citisem la un moment dat, în timpul unui curs de botanică, despre arborele Ginkgo Biloba. Ştiam deja despre efectele benefice ale plantei cultivate de calugării chinezi. A fost ca o revelaţie: am nevoie de Ginkgo! Am început să caut şi am găsit produsul de pe piaţă care foloseşte cei mai puţini şi mai siguri conservanţi, alături de extractul de Ginkgo: PhysioBrain. Tratamentul cu PhysioBrain a fost soluţia, aşa cum am anticipat. M-am putut concentra mult mai bine pe materie. În plus, am redobândit plăcerea de a studia. Acum am trecut peste partea teoretică şi pot face experimente în laborator. Adică mi-am văzut visul cu ochii: cercetare în domeniul biologiei. Nu se pot lăuda mulţi oameni cu asta la vârsta mea, şi de fapt: nici nu vreau să mă laud. Pentru că singură, de capul meu, nu ştiu dacă aş fi reuşit. Poate că da, dar mi-ar fi luat mai mult timp. Şi aş fi clacat ori la studiu, ori la birou. În urma acestei reuşite, am decis că fac un bine celor apropiaţi dacă recomand PhysioBrain mai departe.
Daniela - 34 de ani, departament serviciu clienţi:
"Eu şi colega mea spunem: "cine ia PhysioBrain, greşeşte mai puţin"
Când lucrezi pentru o companie mare, nu prea îţi poţi permite să faci greşeli. Trebuie să fii mereu în priză şi să acorzi fiecărei solicitări atenţia cuvenită. Dacă se întâmplă vreodată să nu ţii minte ce ai de făcut, sau ce ai promis că vei face, poţi să aştepţi un dezastru. Promisiunile către colegi mai sunt cum mai sunt, dar dacă ai promis ceva la client şi nu onorezi, iese rău. Şi nu iese rău doar pentru tine, pentru că tu reprezinţi întreaga companie. Mi s-a întâmplat de două ori să nu notez solicitările de la client din lipsă de timp. Am crezut atunci că o să ţin minte ce am promis că o să fac. Mai ales că nu erau lucruri foarte grele, nu dura nici mult. Odată era vorba de un raport pe care trebuia să-l trimit până într-o anumită oră. Raportul exista deja, nu trebuia decât să-mi iau răgaz să-l trimit. Prinsă în alte treburi, am amânat. Apoi, la un moment dat, mi-am adus aminte pe la 4 după-amiază că ar fi trebuit să fac ceva. Uitasem pur şi simplu în tot stresul despre ce era vorba. Nici nu mai ştiam ce raport era. Nici nu puteam să-l sun pe client să-l întreb ce voia, pentru că nu ştiam dacă deadline-ul era la 2 sau la 3. Ar fi fost o lipsă totală de profesionalism. Aşa că am rugat o colegă să facă asta pentru mine, să spună că m-am îmbolnăvit şi să sune ea. Totul a fost ok de data asta. Colega mea a făcut ca şi cum îmi ţine ea locul. Dar partea proastă e că treaba asta mi s-a mai întâmplat, peste vreo 2 săptămâni. Situaţia a fost aproape la fel, aceeaşi colegă m-a scos din belele. De data asta a părut îngrijorată şi mi-a destăinuit că şi ea păţea la fel. Mi-a spus că la un moment dat a început să ia PhysioBrain. Pastilele acestea i le trimitea fratele ei din Franţa. De când începuse să le ia în ritm regulat, memoria nu i-a mai jucat feste, nici sub condiţii de stres. A insistat să îmi facă cadou o cutie. Fiindcă am încredere în ea, am încercat. Şi a funcţionat! Mă simţeam mult mai aprigă, mai sigură pe mine. De atunci, îi dau bani ca să îmi procure şi mie. Nu mai am parte de astfel de scăpări, nu mai am de ce să mă ascund. Ca să fiu sigură de constanta mea, am început să aplic tratamentul pe termen lung, pentru că nu este un produs dăunător. Îl recomand călduros mai departe, chiar şi acelora care nu au un job aşa de solicitant precum este al meu. Numai cine nu munceşte, nu greşeşte, spune o vorbă înţeleaptă. Eu şi colega mea spunem: "... dar cine ia PhysioBrain, greşeşte mai puţin". Când am aflat, m-am bucurat foarte tare de apariţia acestui produs pe piaţa românească. Acum o să pot să-mi aplic tratamentul fără să-i deranjez pe alţii.
Nicolas - 67 de ani, pensionar:
"Încă mă mai pot bucura de un adversar de table care ştie cum se mută cel mai bine un şase-şase..."
Atunci când părăseşti viaţa activă, încep o grămadă de probleme. Nu numai că nu te mai ştie nimeni... dar încep problemele de sănătate. Toată lumea cunoaşte genul acesta de griji, dar puţini ştiu ce este cel mai înfricoşător. Nu bolile în sine sunt înfricoşătoare, ci faptul ca ştii că ai putea să te pricopseşti tocmai tu. Frica aceea că ţi se poate întâmpla, pentru că ai ajuns la o anumită vârsta... şi poate începe oricând. În urmă cu vreo 3 ani, grijile astea au început să apară. Pe atunci cel mai bun prieten al meu s-a îmbolnăvit de Alzheimer. Boala lui a venit treptat. La început încă era lucid, dar avea momente când era puţin absent. Apoi, parcă uita tot ce-i spuneam... jucam table şi râdeam, iar apoi parcă deodată nu mai era acolo. Mă îngrozea să văd cum uita ce zar a dat tocmai, ca după-aia să-l văd cum priveşte în gol. Starea lui se înrăutăţea pe zi ce trece... nu vă mai povestesc tot, că vă apucă plânsul... la un moment dat uitase cum mă cheamă chiar şi pe mine. Când i-am povestit lui nevastă-mea prima oară mi-a zis: dar ştii că toată povestea asta se poate preveni, adică se poate preveni şi în cazul lui Robert. Eu am făcut ochii mari şi ea a zis: ţine! Mi-a înmânat o revistă cu un articol ştiinţific...ea a fost cercetător şi încă mai e abonată la unele publicaţii. N-am avut răbdare să citesc tot, dar mi-a explicat ea. Mi-a zis că atunci când există antecendente în familie, probabilitatea de a fi afectat începând cu o anumită vârstă creşte. Asta e partea înfricoşătoare... dacă e ceva genetic nu ai ce să faci. Dar, m-a asigurat că nu-i tocmai aşa... că, de fapt, ai ce să faci. Poţi să previi boala asta şi să-i atenuezi efectul chiar şi atunci când intervine, daca îţi administrezi 240 de mg de extract de Gingko pe zi. Când am aflat de asta, n-am mai stat pe gânduri. M-am dus în prima farmacie mai dichisită şi l-am rugat pe farmacist să-mi recomande cel mai bun supliment pe bază de Ginkgo. Mi-a recomandat PhysioBrain şi am început să iau zilnic. Recunosc că am cumpărat şi pentru mine! Dar, cel mai mult îl ajută pe Robert pastilele astea. Mai are momente de uitare, dar ele sunt mai rare. În plus, a zis şi medicul la care l-am dus, că dacă se ţine de tratament, va întârzia apariţia fazei avansate a bolii cu cel puţin 12 luni. Aşa că există speranţă pentru mine şi Robert... nu-mi imaginez că pastilele astea fac minuni, că o să se vindece de tot, că nu se întâmplă aşa. Dar cu toţii ştim că până acum Robert ar fi fost într-un stadiu mult mai avansat al bolii. Aşa că încă mă mai pot bucura de un adversar de table care ştie cum se mută cel mai bine un şase-şase... Mulţumesc celor de la novaPharm pentru asta!
